De ce?

Dacă nu ne-am exprima din punct de vedere artistic, care ar fi diferenţa dintre noi şi roboţi?

duminică, 8 noiembrie 2009

Viaţa înainte de Fimo

Deşi am studiat pianul şi apoi chitara pe cont propriu, am încercat să desenez şi să pictez, să scriu poezii şi proză, nimic din acestea nu m-a făcut să spun cu mâna pe inimă "da, mă regăsesc în acest hobby!". Nu mă înţelegeţi greşit, nu am fost într-o căutare continuă pentru descoperirea unui hobby, dar trebuie să recunosc faptul că mă rodea destul de tare că nu reuşeam, ca soţul meu de exemplu, să îmi înnec geniul creativ în...ceva, în orice....
Într-una din zile am văzut câteva bijuterii din Fimo pe un blog românesc. Mi-a plăcut foarte mult ideea şi m-am decis să încerc şi eu. Am căutat distribuitori on line şi după câteva zile am primit acasă pachetul magic...Fimo, câteva accesorii pe care le comandasem..dar nu ceea ce aveam să descopăr că am nevoie..şi o factură de 78 de lei...
Cu toate că mă hotărâsem să încep cu calm şi răbdare,m-am aruncat asupra problemei şi am început să citesc despre cum se prelucrează produsul, pentru că, am descoperit cu "stupoare", că mâinile mele nu ştiau ce să facă, iar creierul refuza să le îndrume, cum văzusem în filmuleţele de pe internet.

După 5 minute în care am deveni "expertă", m-am apucat de treabă. Am tăiat, am încălzit, am creat, m-am avântat, am calculat, am copt şi...am ars! Nu am pâlit, am ars, adică fum negru ieşea din cuptor şi mama striga să deschidem geamurile, în timp ce smogul înnecăcios se strecura prin casă.
Nu este nevoie să vă spun cum arătau micile mele creaţii....tăciune, cu miros înţepător...unde mai pui că erau şi toxice.... Nu mă gândeam decât la bietele animăluţe din casă care nu aveau nici o vină să moară aşa de subit şi din cauza unui hobby!
Dezamăgirea s-a instalat rapid, aşa că am decis să ies în oraş cu prietenii, cu toate că gândul meu era la cei 78 de lei cheltuiţi pe o plastilină care avea să zacă într-o cutie până la expirare...dacă aşa ceva era posibil.
Am decis să închei acest capitol şi să revin la viaţa de birou care oricum îmi oferă satisfacţie. Dar ceva îmi lipsea..şi acel ceva era posibilitatea de a mă rupe de lumea "oficială" şi de a mă cufunda într-un vis pe care să îl pot trăi aşa cum îmi doresc.
Într-o după amiază, am avut curajul să reiau aventura şi, după 45 de minute în care ce am dat focul la minim şi am verificat la fiecare 5 minute, pentru ca dezastrul să nu se repete, am reuşit să scot primele creaţii la "lumină".
Floricica


Chestia violet


Spirala
Bucuria mea a fost, spun eu, fondată în acel moment suprem în care am realizat "hei, pot şi eu să crez ceva frumos, care să mă facă să mă simt bine şi care să mă mulţumească pe un alt plan,... spiritual".
What a bunch of rubbish..ar spune englezul, iar eu aş răsunde..Don't knock it until you try it!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Recomand cu incredere!

create your own banner at mybannermaker.com!