De ce?

Dacă nu ne-am exprima din punct de vedere artistic, care ar fi diferenţa dintre noi şi roboţi?

vineri, 13 noiembrie 2009

luni, 9 noiembrie 2009

Verde şi nuanţele sale

Despre verde, experţii spun că reprezintă speranţă. Aşa cum nu putem spune despre doi oameni născuţi în aceeaşi zi că sunt la fel, nuanţele de verde ne vor "afecta" cu stări diferite.

Valuri

Pomişor
NăsturelEs
Apus de lună

duminică, 8 noiembrie 2009

Roşu, galben, verde, violet


Roşu - Culoare puternică, cu efect stimulator, culoarea pasiunii şi a îndrăznelii. Nu este culoarea timizilor sau a introvertiţilor. Atrage atenţia, aşa că trebuie folosită cu măsură.

Galben - Comunicare, vigilenţă, gelozie, activitate. Poate fi obositoare.

Verde - Linişte, bună dispoziţie, relaxare, speranţă. Culoare bună pentru meditaţie şi haine pentru interviul de angajare.
Violet - nelinişte, tristeţe, melancolie, gravitate. Mistic, putere, nobleţe.

Al doilea val


După succesul înregistrat am început să creez pandantive pentru colegele mele. De obicei nu am un model anume în minte, dar încerc să folosesc din culorile preferate de fiecare.
Odată încălzită plastilina, las imaginaţia să îmi ghideze mâinile.

De multe ori am impresia că am ajuns la rezultatul dorit, dar după câteva minute mă răzgândesc şi o iau de la capăt......




Ce poţi face cu bijuterii din Fimo?

Întrebarea cred că a fost pusă de un bărbat, pentru că doar un bărbat ar fi atât de lipsit de imaginaţie, când vine vorba de bijuterii şi de crearea lor...
Poţi face orice vrei! De exemplu, eu le port..pentru că mi se par foarte amuzante. Apoi, le dăruiesc prietenelor, colegelor de la birou...iar dacă cineva va avea vreodata bani de dat, le voi vinde! Dar mai presus de toate, le voi expune aici, pe blog, pentru a fi o sursă de inspiraţie, pentru oricine crede că trebuie să fii înzestrat cu cine ştie ce talent pentru a crea ceva frumos. Iată dovada...nu sunt cine ştie ce, dar sunt apreciate. Nu sunt perfecte, dar tocmai de aceea sunt apreciate. Nu sunt standard, dar sunt unicate!

Viaţa înainte de Fimo

Deşi am studiat pianul şi apoi chitara pe cont propriu, am încercat să desenez şi să pictez, să scriu poezii şi proză, nimic din acestea nu m-a făcut să spun cu mâna pe inimă "da, mă regăsesc în acest hobby!". Nu mă înţelegeţi greşit, nu am fost într-o căutare continuă pentru descoperirea unui hobby, dar trebuie să recunosc faptul că mă rodea destul de tare că nu reuşeam, ca soţul meu de exemplu, să îmi înnec geniul creativ în...ceva, în orice....
Într-una din zile am văzut câteva bijuterii din Fimo pe un blog românesc. Mi-a plăcut foarte mult ideea şi m-am decis să încerc şi eu. Am căutat distribuitori on line şi după câteva zile am primit acasă pachetul magic...Fimo, câteva accesorii pe care le comandasem..dar nu ceea ce aveam să descopăr că am nevoie..şi o factură de 78 de lei...
Cu toate că mă hotărâsem să încep cu calm şi răbdare,m-am aruncat asupra problemei şi am început să citesc despre cum se prelucrează produsul, pentru că, am descoperit cu "stupoare", că mâinile mele nu ştiau ce să facă, iar creierul refuza să le îndrume, cum văzusem în filmuleţele de pe internet.

După 5 minute în care am deveni "expertă", m-am apucat de treabă. Am tăiat, am încălzit, am creat, m-am avântat, am calculat, am copt şi...am ars! Nu am pâlit, am ars, adică fum negru ieşea din cuptor şi mama striga să deschidem geamurile, în timp ce smogul înnecăcios se strecura prin casă.
Nu este nevoie să vă spun cum arătau micile mele creaţii....tăciune, cu miros înţepător...unde mai pui că erau şi toxice.... Nu mă gândeam decât la bietele animăluţe din casă care nu aveau nici o vină să moară aşa de subit şi din cauza unui hobby!
Dezamăgirea s-a instalat rapid, aşa că am decis să ies în oraş cu prietenii, cu toate că gândul meu era la cei 78 de lei cheltuiţi pe o plastilină care avea să zacă într-o cutie până la expirare...dacă aşa ceva era posibil.
Am decis să închei acest capitol şi să revin la viaţa de birou care oricum îmi oferă satisfacţie. Dar ceva îmi lipsea..şi acel ceva era posibilitatea de a mă rupe de lumea "oficială" şi de a mă cufunda într-un vis pe care să îl pot trăi aşa cum îmi doresc.
Într-o după amiază, am avut curajul să reiau aventura şi, după 45 de minute în care ce am dat focul la minim şi am verificat la fiecare 5 minute, pentru ca dezastrul să nu se repete, am reuşit să scot primele creaţii la "lumină".
Floricica


Chestia violet


Spirala
Bucuria mea a fost, spun eu, fondată în acel moment suprem în care am realizat "hei, pot şi eu să crez ceva frumos, care să mă facă să mă simt bine şi care să mă mulţumească pe un alt plan,... spiritual".
What a bunch of rubbish..ar spune englezul, iar eu aş răsunde..Don't knock it until you try it!



sâmbătă, 7 noiembrie 2009

Ce este Fimo

Fimo este numele unei plastiline polimer - argilă, dacă vreţi, de la Eberhard Faber. Produsul vine în culori diverse şi poate fi modelat, întărindu-se prin coacere. Compania Germană produce şi diverse modele, tipare, forme, instrumente de lucru şi lacuri ori culori pentru nuanţare.
Este uşor de lucrat cu acest polimer, iar dacă un pacheţel costă în jur de 7 lei, unele instrumente de prelucrare ajung şi la 80 de lei, motiv pentru care, dacă nu doriţi să cheltuiţi pentru un simplu hobby, folosiţi ce aveţi prin preajmă: capace de la parfumuri, sticle de plastic, spray-uri, trusa de manechiura, un cutter obişnuit, o placă de faianţă sau un tocător vechi etc.

Recomand cu incredere!

create your own banner at mybannermaker.com!